Boli şi dăunători

Bolile şi dăunătorii mărului	înapoi
Ulceraţia ramurilor
Denumire ştiinţifică Nectria galligena Cancre du pommier, Chancre des arbres fruitiers a pepin; Nectriakrebs, Apflekrebs, Apple canker; Rak stova i vetvei iabloni nektrioznîi. Raspindire Este răspândită în toate zonele de cultură ale mărului; studiată pentru prima dată de Wiltshire în 1914-1915, s-a extins mult în Germania, datorită existenţei soiurilor sensibile (Cox Orange). La noi în ţară se întâlneşte sporadic în livezile de măr neîngrijite, dar poate apare şi în pepinieră, dacă nu se iau măsuri de carantină fitosanitară. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de Nectria galligena Bres., F.C. Cylindrocarpon mali (All.) WR. Miceliul trăieşte în scoarţă, în parenchimul cortical şi pătrunde până la vasele conducătoare. Sporodochiile care apar la suprafaţa organelor atacate sunt de culoare roz, de consistenţă ceroasă, constituite din stromă şi conidiofori ramificaţi. Pe conidifori se formează macroconidiile, alungite, cilindrice, drepte sau uşor curbate, cu vârfurile rotunjite, hialine, pluricelulare (cu 2-6 septe). Adesea se formează şi microconidii, ovoidale, unicelulare. Răspândirea ciupercii se realizează numai prin macroconidii. Forma sexuată a ciupercii o constituie periteciile, care apar împrăştiate sau grupate, roşii, globuloase, puţin turtite, la vârf papilate; ele se formează la 3-4 luni de la realizarea infecţiilor (M. Saure). În interiorul lor se diferenţiază asce alungite, cilindro - clavate, însoţite de parafize articulate; fiecare ască conţine 8 ascospori, hialini, ovoidali, bicelulari, uşor îngustaţi în dreptul septei. La maturitate, ascosporii sunt proiectaţi afară prin ostiolă, tot timpul anului, pe timp ploios, cu un maxim în ianuarie-februarie şi minim, vara. Pătrunderea ciupercii in ramuri se realizează cel mai mult în lunile octombrie şi aprilie. Infecţiile se realizează prin cicatricile rămase în urma recoltării fructelor, cât mai ales în urma căderii frunzelor, toamna şi prin rănile produse de alte ciuperci (Venturia), de insecte (Eriosoma lanigerum), de grindină şi în urma tăierilor. Prin cicatricile foliare, infecţia se realizează cu atât mai uşor cu cât acestea sunt mai proaspete. Descriere Simptome: Atacul se manifestă pe tulpină, pe şarpante (de obicei la unghiul de ramificare), pe ramuri şi mai rar pe fructe. În locul unde s-a produs infecţia apare la început o pată mică, brun - roşietică, cu suprafaţa puţin cufundată, care se extinde atât la suprafaţă, cât şi în profunzime; scoarţa este la început netedă, apoi se zbârceşte şi se brăzdează cu numeroase crăpături. Într-un stadiu mai avansat, se exfoliază, lemnul rămâne descoperit. La periferia acestor porţiuni canceroase, scoarţa sănătoasă reacţionează puternic, prin producerea în fiecare primăvară a unui val de ţesut de acoperire cu marginea revărsată spre interior şi umflată, care apare ca o îngroşare a marginilor plăgii. Când ţesutul de acoperire este oprit din creştere, înainte de a reuşi să acopere rana, aceasta evoluează în "cancer deschis". Când ţesutul reuşeşte să acopere rana complet "plaga" are aspectul unui nod umflat, canceros, care poate avea diferite dimensiuni "cancer închis". Cu timpul zona canceroasă se extinde şi poate înconjura parţial sau total ramura, care se usucă de la locul atacului în sus. În cazul ramurilor tinere, cancerul se extinde de jur-împrejur, producând uscarea acestora. De obicei, plăgile canceroase provocate de Nectria galligena se formează în dreptul unui mugure sau al unei leziuni produse mecanic, de grindină, de insecte (Eriosoma lanigerum) sau de alte ciuperci (Venturia), ea fiind un parazit de rană (Saure, M, Amzăr Valentina). La suprafaţa plăgilor tinere se formează perniţe sporodochiale de culoare alb - rozii, pe care în condiţii de umiditate, se formează tot timpul conidii. Pe suprafaţa plăgilor mai vechi, îndeosebi toamna şi iarna, apar nişte punctişoare de formă globuloasă, de culoare brun - roşietică, vizibile macroscopic, care sunt periteciile ciupercii. Ciuperca mai atacă şi fructele ajunse la maturitate, atât pe pom, cât şi în timpul păstrării, în depozite. Infecţia se realizează de obicei printr-o rană. Atacul se manifestă printr-o pată mică, brună, cu suprafaţa puţin cufundată. În condiţii favorabile, pata se extinde cuprinzând întregul fruct. Epiderma atacată se zbârceşte şi se acoperă de perniţe sporifere. Ciuperca poate să atace fructele nu numai de la exterior, ci poate pătrunde şi dezvolta şi in casa seminală. Combatere Combatere: Una din cele mai importante măsuri de igienă culturală este eliminarea focarelor de infecţie, prin tăierea şi distrugerea lor prin ardere. Necrozele şi cancerele de pe tulpini, şarpante, se vor extirpa, până la ţesut sănătos, badijonând rănile create cu o soluţie de sulfat de cupru 2% şi cu mastic sau cu fungicide sub formă de unguent (pastă) ca: Pancil Black sau Santar. Pentru prevenirea infecţiilor prin conidii şi ascospori se vor aplica tratamente chimice, imediat după recoltarea fructelor ca şi după căderea frunzelor, cu un produs cupric. De obicei prin efectuarea tratamentelor chimice pentru prevenirea infecţiilor de Venturia inaequalis (în timpul perioadei de vegetaţie) sunt protejate căile de infecţie de pătrundere a sporilor de Nectria galligena.