Denumire științifică |
Phytophthora cactorum |
|
Mildiou du pommier, Pourriture du collet du pommier; Collar rot of apple, Phytophthora rot; Phytophthorafäule, Kragefäule, Fitoftoroy iabloni. | Raspindire |
Putrezirea coletului și fructelor mărului este o boală cunoscută în diferitele zone de cultură a speciei măr din Europa și America de Nord. Este o boală foarte periculoasă, care s-a extins mult în ultimele două decenii. | Biologie |
Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Phytophthora cactorum (Leb. et Cohn.) Schröt. sin. Phytophthora omnivora De Bary, Phytophthora fagi Hartig.
Miceliul intercelular este constituit din filamente continui, de grosime neuniformă. La suprafața organului atacat se diferențiază fructificațiile ciupercii (conidii și conidiofori).
Conidioforii sunt simpli sau ramificați simpodiali, conidiile sunt elipsoidale sau piriforme, prevăzute cu o papilă, hialine, cu peretele subțire. Ele germinează dând naștere la zoospori sau la un filament germinativ.
În pulpa fructelor atacate ciuperca formează fructificațiile sexuate-oosporii, sferici, de culoare galben-deschis, cu peretele gros. La formarea oosporilor participă anteridiile și oogoanele (Blackweel și Waterhouse, 1954). Oosporii sunt organe de durată, prin care ciuperca iernează și rămâne în sol mai mulți ani în stare viabilă.
Infecțiile se realizează de cele mai multe ori de către zoospori sau zoosporangi și mai rar prin oospori. Ciuperca pătrunde prin crăpăturile și fisurile scoarței în condiții favorabile.
Pericol mare de infecție este în aprilie-iunie. Un atac mai important s-a observat în anii umezi, când se asigură o înmulțire în masă a zoosporilor. | Descriere |
În țara noastră, a fost constatată pentru prima dată în 1936. În ultimii ani, datorită extinderii în cultură a soiurilor și portaltoilor sensibili s-a răspândit mult, găsindu-se aproape în toate zonele de cultură ale mărului (Voinești, Vâlcea, Iași, Baia Mare, Prahova).
În literatura de specialitate se găsesc numeroase publicații, în care sunt indicate ca plantă-gazdă pentru Ph. cactorum, în afară de măr, speciile: păr, prun, cais, piersic, cireș, nuc, coacăz, agriș, afin și căpșun (peste 160 plante-gazdă, din diferite familii - Nienhaus, 1960.
Simptome: Boala se manifestă pe tulpină, pe ramuri, fructe. Atacul începe frecvent deasupra punctului de altoire, sub forma unei pete umede. Scoarța se colorează în violet, țesutul devenind aspru și crustos. Cu timpul scoarța bolnavă devine brun - cenușiu închis. Părțile atacate sunt spongioase și moi, putând fi îndepărtate ușor cu un cuțit. Locurile atacate, secționate au miros de lichid fermentat. Sub scoarță, țesutul este roșu sau bruniu alternând adesea cu porțiuni galbene, nedelimitate clar.
În primăvară, când umiditatea solului favorizează mult atacul, țesutul de culoare brun-deschis, umed și moale, se desprinde ușor. Limita între părțile sănătoase și cele bolnave se recunoaște de obicei greu, ea fiind estompată printr-un atac neuniform, care se extinde continuu.
Deseori, pomul prezintă o calusare puternică a rănilor, ca măsuri de prevenire, iar scoarța crapă. Atacul uneori rămâne localizat. În condiții foarte favorabile (căldură și umiditate mare) poate ataca tulpina complet de jur-împrejur (Kragenfäule sau Collar rot).
Pomii atacați parțial, se manifestă printr-o putere de lăstărire redusă, căderea timpurie a frunzelor, fructe mici, care se maturizează mai rapid.
Atacul, de obicei este la punctul de altoire, dar în cazuri excepționale se poate localiza și la înălțimea coroanei, la ramificarea șarpantelor. Ocazional pot fi atacați și lăstarii scurți, când apar necroze și crăpături ale scoarței. În zona atacată, scoarța se colorează, se afundă și apare sub forma unor pliuri dispuse concentric (Amzăr, V.).
Boala se extinde în plantații, când pomii sunt în plină producție (aproximativ 8 ani); pomii tineri sunt predispuși mai puțin.
Infecția produsă de Ph. cactorum pe mere, se manifestă printr-o pată brună, cu contur neregulat. Plecând de la epidermă, ciuperca se afundă în pulpă și ajunge repede în inima fructului. Când mărul este complet putrezit, are o culoare brună, marmorată cu galben-verde, în funcție de soi și de gradul de maturitate.
Mărul putred devine ferm în dreptul petei, își schimbă culoarea dar își păstrează gustul dulce.
Phytophthora cactorum se întâlnește adesea în livadă vara pe fructele căzute și pe fructele de pe ramurile de jos, care vin în contact cu solul; infecția din livadă evoluează in depozit (Amzăr, V.). | Combatere |
Combatere: Se recomandă tratamente chimice la avertizare când condițiile de mediu sunt optime pentru realizarea infecțiilor. De obicei, prin aplicarea complexului de protecția plantelor la specia măr, concomitent cu prevenirea infecțiilor de Venturia inaequalis, care sunt frecvente pentru plantațiile de măr, se previne și atacul de Phytophthora cactorum, boală atât de importantă din punct de vedere economic.
Deasemenea infecțiile cu Phytophthora cactorum pot fi evitate printr-o agrotehnică adecvată; îngrășăminte echilibrate în N.P.K. (N-sensibilizează plantele); irigarea corespunzătoare astfel încât să nu băltească apa pe rândul de pomi; pentru înierbare să se folosească gramineele sau sfecla de zahăr care nu constituie plantă - gazdă pentru Phytophthora cactorum, ca sursă de infecție; protejarea pomilor de diferite acțiuni mecanice, care pot provoca leziuni și deci porți de pătrundere a ciupercii în plantă. |
|