Denumire științifică |
Stigmina carpophila |
|
(sin. Ascospora beijerinkii; Qud., sin. Coryneum beijerinkii Qud.)
Maladie criblee du cerisier; SchrotschuBkrankheit;.Plum shot hole; Gomosi. | Raspindire |
Răspândire: Se găsește frecvent în livezile de cireș, vișin, cais, piersic, prun din Europa, unde în condiții favorabile produce pagube cu importanță economică. Și la noi în țară este destul de răspândită. | Biologie |
Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Stigmina carpophila (Lev) M.B. Ellis sin. Ascospora beijerinckii Qud.; (sin. Coryneum beijerinckii Qud.; sin Clasterosporium carpophylum (Lev). Aderh.).
Miceliul se dezvoltă în spațiile intercelulare ale țesuturilor atacate; se prezintă sub formă de filamente cilindrice, galben-brunii, septate, de grosime variabilă, izolate în straturile mai profunde și reunite la suprafață sub forma unei strome subepidermale. Pe această stromă la temperatura și umiditatea optimă, se formează fructificațiile ciupercii.
Conidioforii și conidiile formate, sfâșie epiderma și ies la suprafață. Conidioforii sunt simpli, filamentoși, septați, hialini sau galben-brunii, la capătul cărora se formează o singură conidie, oval-cilindrică, la început hialină și neseptată, apoi galben-brunie, cu 2-6 pereți transversali.
Filamentele de germinare ale conidiilor pătrund în frunză prin perforarea cuticulei, în mod mecanic sau prin stomate. Umiditatea ridicată joacă un rol important în sporularea ciupercii, iar apa de ploaie desprinde și răspândește conidiile.
Ciuperca iernează sub formă de miceliu și conidii, în lăstarii atacați. | Descriere |
Simptome: Boala se manifestă pe frunze, pe lăstarii tineri și pe fructe.
Pe frunze, după dezmugurire apar pete de dimensiuni și culori diferite, în funcție de specie și anume: - la cais sunt pete mici de 0,5-3 mm diametru, roz - violacei, delimitate de un chenar brun - rosietic; la piersic petele sunt circulare, brunii, de 2-5 mm, mărginite de un contur brun-violaceu; la cireș - vișin, petele sunt mai mari de 2-7 mm diametru, circulare, brun-deschis cu marginile mai închise; la prun, petele sunt mai mici de 0,3-3 mm diametru, cenușiu-brunii, înconjurate de un contur mai închis.
Cu timpul, țesutul din dreptul petelor se necrozează și cade, astfel că, frunzele apar ciuruite; petele pot fi izolate sau pot să conflueze, caz în care perforațiile sunt mai mari, neregulate. În condițiile unui atac intens se produce o desfrunzire timpurie a pomilor.
În perioadele cu umiditate atmosferică mare, boala se extinde și pe lăstari verzi, pe fructe, în special la cais, prun, cireș, vișin, piersic și migdal.
Pe lăstari, primăvara apar numeroase pete mici, ovale, de 0,5 - 2,5 mm lungime, roșietice sau violacei, dispuse în jurul mugurilor; petele cresc, ajungând la 4 cm; țesutul se necrozează, devine brun-cenușiu, apoi cenușiu albicios, ușor cufundat, cu marginile bine delimitate.
În dreptul petelor apar numeroase punctișoare mici, negricioase, constituite din conidiofori și conidii. În cazul atacurilor intense, lăstarii se usucă, începând de la vârf. Pe lăstarii de 1-3 ani, scoarța din dreptul petelor crapă, provocând ulcerații prin care se scurge clei.
Atacul pe fructe și peduncul se manifestă la toate sâmburoasele. La cireș și vișin, infecția se realizează de timpuriu, când apar pete mici, roșietice, ușor vizibile; în stare mai avansată, confluează și acoperă porțiuni mari din fruct. Țesutul din dreptul petelor devine brun-negricios, iar pulpa se usucă până la sâmbure.
Pierderile datorită atacului pe fructe la cireș și vișin, pot ajunge la 80% din producție.
Caisele pot fi atacate de la dimensiunea unei alune, până la pârgă. Atacul se manifestă numai pe o parte a fructului, prin apariția unor pete mici, de 1-2 mm, brunii sau brun - roșietice, cu marginea ușor proeminentă, din care cauză fructul are un aspect crustos.
Fructele tinere, atacate, rămân mai mici, asimetrice și nu se maturează normal.
Pe piersici apar pete izolate, circulare, brun-deschis, cu marginea brun-închisă, ușor cufundate, de 1-5 mm, cu secreții gomoase la suprafață.
Pe prune - mai rar - apar pete mici, cenușii, superficiale cu marginea de culoare mai închisă; țesuturile se rup și apar secreții cleioase. | Combatere |
Combatere: Prin tăierea lăstarilor atacați și răzuirea ulcerelor de pe șarpante se diminuează mult sursa de infecție. După răzuire este indicat ca leziunile respective să fie tratate cu fungicid sub formă de pastă. Pentru prevenirea infecțiilor, se recomandă tratamente chimice la avertizare atât toamna după căderea frunzelor, cât și în timpul perioadei de vegetație. |
|