boli și dăunători

Boli și dăunători
Bolile și dăunătorii prunuluiînapoi
Vărsatul prunelor
Denumire științifică Plum-pox
Sharka disease, Plum-pox; Sharka du prunier; Pockenkrankheit; Sharkakrankeit der Pflaume; Ospa slivi; Sarka po slivite; Sharka sljive.
Raspindire Răspândire: Vărsatul prunelor este una din cele mai grave boli ale prunului, precum si ale altor specii de sâmburoase cultivate. Boala determină pierderi importante de recoltă, depreciază calitatea fructelor și scurtează viața pomilor.
Descriere Semnalată pentru prima dată în 1916 în Macedonia, boala s-a extins rapid în Europa. În țara noastră se găsește frecvent în toate plantațiile de prun, cais și piersic.
Simptome: Virusul produce simptome tipice numai pe unele soiuri, pe altele infecția rămânând latentă. Simptomul apare pe frunze și pe fructe.
Pe frunzele tinere apar pete inelare sau sinuoase, de culoare verde - deschis, de dimensiuni variabile, cu margini difuze, rareori distincte. Petele inelare prezintă o insulă de colorit normal în interior; decolorarea nu este totdeauna evidentă, iar simptomul se poate observa numai prin transparență.
Petele sunt evidente în toată perioada de vegetație. La unele soiuri limbul foliar se gofrează, se ondulează, iar la altele apare o rarefiere a nervurilor și o deformare accentuată a limbului.
Boala se manifestă pe anumite ramuri, la început, apoi, se generalizează; viteza de migrare a virusului este în funcție și de vârsta pomilor; la cei mai bătrâni răspândirea este mai lentă.
Pe fructe simptomele apar când au dimensiunile unei alune sub formă de pete inelare sau linii sinuoase, cu un colorit verde - deschis, crud.
Este afectată și pulpa, care devine mai deasă și colorată. În dreptul petelor de pe fructe apar depresiuni, zone în care colorația specifică maturării apare mai devreme.
Fructele atacate sunt mai mici, deformate, colorate neuniform, acumulează puține zaharuri, au gust fad și cad înainte de vreme.
Agentul patogen: Vărsatul prunelor este produs de virusul vărsatului prunului Prunus virus 7 Christoff (sin. Annulus pruni Christoff; Marmor cerasi).
Virusul se prezintă sub formă de particule flexuoase, în celulele vii ale plantei gazdă. Nu se transmite prin sol sau sămânță. Se transmite ușor prin butășire, altoire de muguri sau scoarță, prin inoculare de suc sub scoarță, cu ajutorul unor fitile și prin polen. Pe cale naturală se transmite prin specii de afide: Myzus persicae, Phorodon humuli, Brachycaudus helychrisi, etc., prin unele specii de eriofide (Aculus fockeui), prin păianjenul comun Tetranychus urticae și prin cicada Empoasca flavescens. Temperatura de inactivare în suc de Nicotiana clevelandii este între 52-55 oC.
Ca plante indicatoare se utilizează soiurile: Pozegacea, Renclod verde, De Bistrița, Iskra; dintre plantele ierbacee se folosesc ca indicatori: Chenopodium foetidum, Nicotiana clevelandii, Licium halimifolium, Cucurbita maxima, Chenopodium quinea.
Pentru diagnoză rezultatele cele mai sigure se obțin prin reacții serologice (Minoiu N.,1968).
În afară de prun virusul mai atacă: Armeniaca vulgaris, Persica vulgaris, Prunus insititia, Amygdalus comunis (Minoiu, N. 1968).
Soiurile de prun reacționează foarte diferit. Sensibilitatea cea mai mare o au soiurile din grupa Vinete.
Virusul produce importante modificări în procesele biochimice ale plantei gazdă. La plantele atacate, activitatea peroxidazei și a catalazei se intensifică; deasemenea se intensifică activitatea respirației.
Combatere Combatere: Plantele bolnave prezintă simptome evidente sau rămân cu agentul patogen mascat.
Virusul transmițându-se prin vectori, se recomandă măsuri de combatere a acestora, în special a afidelor și cicadelor.
Transmiterea prin polen, impune distrugerea plantelor cu simptome în plantațiile unde apar pomi izolați infectați.
Plantațiile mamă de unde se recoltează ramuri altoi, vor fi izolate, departe de plantațiile comerciale; vor fi înființate numai cu material sănătos, care va fi testat periodic pe plante indicatoare.
Producerea de material săditor pomicol liber de boli virotice, reprezentând o sarcină de serviciu, constituie o măsură de bază pentru preîntâmpinarea răspândirii virusului.
În pepinieră, în fiecare an, în a doua jumătate a perioadei de vegetație se vor controla toate plantele și se vor distruge cele cu simptome. Ideal este cultivarea de soiuri imune sau cu rezistență mare și la atacul de plum - pox.











HOME | DESPRE NOI | CERCETARE | DEZVOLTARE | VANZARI | SERVICII | CONTACT | HARTĂ SITE
HOME CONTACT HARTA SITE