boli și dăunători

Boli și dăunători
Bolile și dăunătorii măruluiînapoi
Focul bacterian
Denumire științifică Erwinia amylovora
Feu bacterien; fire blight; Feuerbrand; Ojog plodovîh dereviev
Raspindire Semnalată pentru prima dată în America (1817) s-a extins în Canada, Mexic și în țările din vestul Europei (Anglia - 1957, Olanda - 1966, Polonia - 1966, Danemarca - 1968, R.F.G - 1971, Franța - 1972, Belgia - 1972, R.D.G. 1974). La noi în țară, începând cu 1991 este semnalată in livezile de semințoase. Pierderile pricinuite de focul bacterian în zonele în care a apărut sunt incomensurabile (uscarea pomilor și pierderea livezilor).
Biologie Agentul patogen: Celulele bacteriene au formă de bastonașe, scurte, peritriche cu capetele rotunjite.
Pe mediul nutritiv agarizat, coloniile sunt mici, rotunde, cu o lucire caracteristică, de tipul S, albe. Sunt și bacterii care formează colonii de tipul R, dar acestea sunt avirulente. Atacul de Erwinia amylovora se poate confunda ușor în natură cu cel de Pseudomonas spp., dar se stabilește precis prin determinări de laborator, prin cultivarea pe mediu artificial, pe rondele de cartof sau pară. (Severin, V., 1984).
Bacteria este destul de rezistentă în exsudatul organelor infectate când este ferit de uscăciune și de razele soarelui. Peste iarnă bacteriile rezistă bine în zonele marginale ale ulcerelor care s-au format în sezonul anterior pe ramuri și pe trunchi, îndeosebi la păr și păducel (Crataegus), mai puțin în ulcerele de la măr. Primăvara, bacteriile care au supraviețuit devin active, se înmulțesc, constituind inocul primar în contaminarea unor noi țesuturi.
Dintre factorii meteorologici, ploaia este cel mai important în diseminarea patogenului, picăturile de ploaie realizând răspândirea inocului primar și secundar.
Deasemenea, insectele (albinele, viespile, muștele, furnicile, etc.) au un rol important în răspândirea bolii, și nu în ultimul rând, păsările.
Primăvara, în timpul înfloritului, bacteria transportată de diferiți vectori, pătrunde prin deschideri naturale, îndeosebi prin stomatele nectarigene, stigmate necutinizate, antere nedeschise și prin stomatele sepalelor. Bacteriile multiplicându-se invadează spațiile intercelulare. Aici se realizează o afluență de masă lichidă, care după ce umple spațiile intercelulare, iese afară sub formă de exsudat; celulele plantei gazde se necrozează, iar florile sunt complet distruse.
Din floare, infecția prin peduncul trece în lăstar, în frunze și ramuri, când se exteriorizează prin producerea de ulcerații.
În timpul perioadei de vegetație se pot produce infecțiile secundare, bacteriile pătrund direct în țesuturile plantei gazdă prin stomate, trichome, hidatode, lenticele, dar mai frecvent prin rănile produse de grindină sau vânt puternic, când acestea sunt proaspete.
Soiurile se comportă diferit la atacul de Erwinia amylovora, fiind mult mai sensibile soiurile de gutui și păr, decât cele de măr.
Descriere Simptome: Boala poate ataca toate organele aeriene ale plantelor. Arsura inflorescențelor este de obicei primul simptom și apare primăvara devreme. Poate fi afectată o singură floare sau toată inflorescența. Florile apar hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifică și se înnegresc. Boala progresează înspre peduncul care, în final se înnegrește. Pe timp călduros și umed, uneori din peduncul exsudează picături de lichid. Boala se extinde repede și bacteriile invadează frunzele vecine. Pe lăstar, apare și o ulcerație mică.
Frunzele se vestejesc și întreg lăstarul se brunifică la măr sau se înnegrește la păr.
Inflorescențele infectate pot să cadă sau să rămână atașate de pom; după inflorescențe, lăstarii sunt organele cele mai sensibile, boala progresând foarte rapid. Pe timp umed, începând cu perioada înfloritului, pe lăstarii bolnavi apar de obicei picături de exsudat, care au culoare variabilă, de la alb până la roșu - închis, cu diferite nuanțe de brun-galben sau portocaliu.
Boala apare numai pe fructele verzi și cu totul ocazional pot să apară leziuni și după recoltare. Penetrarea bacteriilor se realizează direct prin lenticele în scoarță, prin răni sau prin vase. Perele prezintă de-a lungul zonei necrotice o margine verde - închis, hidrozată, în timp ce pe mere se produce o înroșire prematură, care înconjoară zona putredă. Fructele atacate se înnegresc la păr și se brunifică la măr.
La pomii mai sensibili la această boală, infecția poate coborî de la inflorescențe, lăstari sau fructe la ramurile mai vechi, șarpante sau trunchi producând leziuni, ulcere sau exsudări.
Leziunile sunt ușor cufundate, de forme diferite, înconjurate de crăpături neregulate, bine delimitate de țesut sănătos. Ulcerele formate pe tulpini sunt mici, înconjurate de calus. Ele pot încercui întreaga șarpantă, producând moartea părții superioare sau dacă sunt localizate pe trunchi, moare tot pomul.
Combatere Combatere: Se impun măsuri ca: folosirea materialului de înmulțire sănătos, distrugerea prin ardere a întregului material infectat, tăierile obișnuite ale pomilor se vor face în perioada de repaus. În livezile contaminate, obligatoriu se va face dezinfectarea instrumentelor folosite (clorură de var 3%, formalină 4%, hipoclorit de sodiu 10%); tratamentele chimice preventive cu zeamă bordeleză 0,5%, Champion 50 wp, Funguran 0,2-0,3%, Alcupral 50PU 0,2- 0,3 %; distrugerea insectelor vectoare este o măsură importantă în prevenirea bolii (complexul de prevenire și combatere a atacului bacterian).











HOME | DESPRE NOI | CERCETARE | DEZVOLTARE | VANZARI | SERVICII | CONTACT | HARTĂ SITE
HOME CONTACT HARTA SITE