Boli şi dăunători

Bolile şi dăunătorii prunului	înapoi
Monilioza
Denumire ştiinţifică Monilia laxa, Monilinia fructigena Moniliose (rot-brun) du prunier; Brown -rot, Blosom-wilt; Monilia Bluten und Zweigdürre, Monilia Fruchtfäule der Obstbäume. Raspindire Răspândire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord. Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară produce pagube evaluate la 60%. Descriere Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară. Pe fructe, apar pete circulare, cafenii, care se extind repede, cuprinzând fructul; pulpa devine moale şi putrezeşte; fructificaţiile ciupercii apar sub formă de perniţe de 1-2 mm diametru, de culoare alb - gălbui sau cenuşiu - gălbui; acestea se dezvoltă la o umiditate atmosferică mare şi o temperatură de 10 -12 gr C. Fructele se infectează uşor prin leziunile provocate de grindină şi insecte, cât şi prin contactul direct dintre cele infectate şi cele sănătoase. Agentul patogen: Boala este produsă de Monilinia laxa (Aderh.et Ruhl.) Honey; (sin. Sclerotinia cinerea (Bon.) Schröet; F.C. Monilia laxa). Miceliul se dezvoltă în spaţiile intercelulare, având hifele hialine, septate şi ramificate. În sporodochii se formează numeroşi conidiofori scurţi, ce poartă conidii elipsoidale, unicelulare, hialine sau gălbui, dispuse în lanţuri simple sau ramificate. Conidiile sunt organe de propagare în timpul perioadei de vegetaţie, precum şi organe de iernare; prin germinare, ele produc filamente de infecţie, care străbat stilul şi ajung în ovar, de unde trec în scoarţa lăstarilor tineri, producând crăpături şi scurgeri cleioase. Infectarea fructelor se realizează prin răni cauzate de grindină, de insecte, de alte ciuperci. Pe fructele căzute, după 1-2 ani, se formează apoteciile ce conţin asce cu câte 8 ascospori, ovoizi, hialini, mai mici decât la M. fructigena. Conidiile de Monilinia laxa, iernează pe diferite organe, în coroana pomului sau pe suprafaţa solului, prezintă o facultate germinativă mai mare (83%) comparativ cu M. fructigena; captarea conidiilor de Monilinia laxa pe lame capcană se realizează cu o lună mai devreme decât la Monilia fructigena; Monilinia laxa formează conidii la 10 grC, în timp ce Monilinia fructigena la 15 - 20 gr C. Monilinia laxa atacă frecvent florile, ramurile şi fructele tinere în primăvară (formând perniţe cenuşii), în timp ce Monilinia fructigena infectează fructele mature (perniţe galben-brunii). Combatere Combatere: Pentru prevenire şi combaterea atacului de Monilinia laxa sunt necesare o serie de măsuri de igienă culturală, precum şi tratamente fitosanitare, aplicate la avertizare. Pentru protejarea lăstarilor de cireş, vişin, cais, rezultate foarte bune se obţin prin 3-4 tratamente, la intervale de 2-3 zile, de la începutul înfloritului până la scuturarea petalelor.