Denumire științifică |
Podosphaera leucotricha |
|
Oidium ou blanc du pommier; Powdery mildew of apple; Apfelmelthau; Mucinistaia rosa iabloni. | Raspindire |
Semnalată în 1877 de către BESSEY în statul Yowa, s-a extins în toate plantațiile de măr; în 1959 s-a observat în toate regiunile țării. | Biologie |
Agentul patogen: Boala este produsă de un parazit obligat, care este Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev.) Salm. F. C. Oidium farinosum. Pâsla albicioasă ce se dezvoltă la suprafața organelor atacate este constituită din miceliu, conidiofori și conidiile ciupercii, care este ectoparazită. Miceliul hialin, septat și ramificat, diferențiază haustorii sferici, care pătrund în celulele epidermice și conidioforii simpli, lungi, purtători de conidii unicelulare, de formă elipsoidală, trunchiate la capete.
Forma conidiană Oidium farinosum Cke, asigură răspândirea ciupercii în tot timpul perioadei de vegetație, cu un maxim de zbor în mai - iunie - iulie, dimineața și în orele de prânz (Cimanovski), precum și de la un an la altul. Forma perfectă a ciupercii o constituie cleistotecile (periteciile) care sunt sferice, cu 3-11 apendici (fucre), de cele mai multe ori cu vârfurile ramificate dicotomic, situați în partea superioară. Fiecare peritecie diferențiază o singură ască cu 8 ascospori, elipsoidali, unicelulari.
Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistență, între solzii mugurilor, pe lăstari (Sorauer, 1889; Tubeuf, 1910; Vonica, 1966); de peritecii și de conidii, din anul precedent, rămase la intersecția ramurilor, mugurilor pe suprafața lăstarilor atacați. Periteciile se formează, de obicei la sfârșitul unor veri secetoase și călduroase (sfârșitul lunii iunie). Când ajung la maturitate cad ușor de pe plante.
Realizarea, atât a infecțiilor primare, cât și secundare este asigurată de o umiditate atmosferică foarte ridicată și nu de pelicula de apă de pe frunze. | Descriere |
Simptome: Boala se manifestă pe muguri, frunze, inflorescențe, lăstari și fructe. La începutul dezmuguritului atât mugurii florali, cât și cei vegetativi de pe formațiunile de rod infectați în anul precedent, prezintă atac de făinare. Ei nu mai evoluează normal; se acoperă cu o pâslă pulverulentă, albă cu aspect făinos, iar în cele din urmă se înroșesc, se usucă și cad. O parte din mugurii florali evoluează până în faza de răsfirare a inflorescenței, după care se usucă și cad.
Florile atacate de ciupercă prezintă petale alungite, de culoare verzuie; sunt sterile, se usucă repede și cad; florile pot fi distruse 90 - 95%.
Frunzele cu făinare sunt mai mici, deformate, se brunifică ușor, se copăiesc, sunt casante și în cele din urmă cad.
Lăstarii atacați sunt acoperiți de o pâslă alb - murdară, nu cresc normal, lemnul nu se coace și în majoritatea cazurilor degeră în timpul iernii.
Atacul pe fructe este foarte rar. Erikson, în Suedia a semnalat prima dată pe mere (fructe), sub forma unor crăpături neregulate mai mult sau mai puțin adânci, (asemănătoare celor produse de Venturia), acoperite cu aceeași pâslă albicioasă, caracteristică speciei. | Combatere |
Prevenirea și combaterea făinării mărului se realizează printr-o serie de măsuri agrotehnice (tăierea și distrugerea prin ardere a tuturor lăstarilor atacați, arături de toamnă, etc), precum și prin tratamente chimice, aplicate la avertizare (în funcție de biologia ciupercii, de fenofazele soiurilor și sensibilitatea lor, de rezerva biologică, de remanența produselor corelate cu condițiile de mediu). Acestea sunt între 4-8 tratamente; când în lunile mai - iunie nu sunt condiții favorabile înmulțirii făinării sunt suficiente 3-4 tratamente; dacă în perioadele aprilie - mai și august - septembrie sunt condiții foarte favorabile atacului de Podosphaera leucotricha sunt necesare 7 - 10 tratamente; când condițiile favorabile înmulțirii făinării au intervenit în lunile martie - septembrie sunt necesare 10 - 12 tratamente în cazul soiurilor sensibile. |
|