Denumire științifică |
Cydia pomonella |
|
(sin. Carpocapsa pomonella L., sin. Lasperesia pomonella L.) | Raspindire |
Răspândire: Viermele merelor, se întâlnește în toate zonele pomicole, fiind frecvent în livezile de măr neîngrijite, unde determină pierderi importante, atât cantitativ cât și calitativ. | Daune |
Daune: Larvele de L. pomonella atacă fructele. Atacul se prezintă sub două forme: primar - când fructele sunt roase superficial și secundar când fructele prezintă galerii cu excremente și rosături în jurul orificiului de penetrare.
Fructele atacate nu se mai dezvoltă normal, își pierd valoarea comercială și nu se pot păstra. În livezile neîngrijite pagubele ajung la 70-80%. | Biologie |
Biologie: În funcție de zonă, în țara noastră viermele merelor are 1-3 generații, frecvent 2 generații; iernează ca larvă în stadiul de cocon de iarnă, cu pereții groși.
În primăvară larva construiește o galerie spre exterior prin care va ieși fluturele și apoi se transformă în pupă (împuparea se eșalonează pe o perioadă de 40-45 zile). Din această cauză, și apariția fluturilor se face eșalonat.
Obișnuit, primii fluturi apar în luna mai, crepusculari și nocturni. Perioada preovipozitară durează 5-6 zile la prima generație și 3-4 zile la a doua generație. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe mici, întotdeauna pe suprafețe netede. Prolificitatea femelelor este de 20-80 ouă, ajungând și la 300. Larvele neonate migrează către fructe, parcurgând 2-3 cm într-un minut.
După Steiner (1939), larvele sunt capabile să se deplaseze în căutarea hranei până la 2 m distanță de la locul eclozării. Larvele se hrănesc cu epiderma frunzelor și fructelor. Ajunsă la fruct, larva perforează fructul în cavitatea calicială sau pedunculară. În momentul când larva a ajuns în casa seminală și începe să consume semințele, fructul se oprește din creștere și cade din pom, adesea cu larva care își continuă dezvoltarea. Obișnuit intr-un fruct se dezvoltă o singură larvă. În cursul evoluției, larvele năpârlesc de patru ori. Perioada de părăsire a fructelor este în funcție de generație și de regiune (obișnuit la sfârșitul lunii iunie sau iulie). Multe larve cad direct pe sol pe un fir de mătase și apoi se retrag în diferite adăposturi. Larva trece în cocon mătăsos, în care se împupează. Adulții apar obișnuit la sfârșitul lunii iunie și dau naștere la generația a doua.
Fluturii generației estivale depun ouăle direct pe fructe, mai rar pe frunze.
Larvele pătrund în fructe, obișnuit pe partea laterală unde de regulă se găsește lipită o frunză sau un fruct alăturat.
În toamnă, larvele ajunse la maturitate, părăsesc fructele și migrează către adăposturile de hibernare, unde stau în diapauză până în primăvara următoare. Ca dușmani naturali ai acestei insecte sunt microorganismele. Bacillus cereus, Beauveria bassiana și o serie de viespi parazite: Trichogramma embryophagum, Trichogramma cacoeciae. | Descriere |
Descriere: Adulții au aripile anterioare largi, subrectangulare, cenușii-deschise cu numeroase striuri transversale sinuoase. Spre marginea externă prezintă o pată brun-închis, încadrată de două benzi semilunare galbene, cu luciu de bronz. Pe fața ventrală, la masculi se observă o zonă de solzi, neagră, sub forma unei pete; aripile posterioare sunt brune-arămii cu reflexe aurii.
Oul este subcircular, puțin bombat, alb-opalescent, în timpul incubației trece prin faza de "cerc roșu", apoi de "cap negru", iar înainte de ecloziune are culoarea brun-închis.
Pupa este galben-brună sau brun închis. | Combatere |
Combatere: Se recomandă o serie de măsuri agrotehnice (arătura adâncă de toamnă, tăieri de întreținere corespunzătoare, adunarea fructelor viermănoase căzute și distrugerea lor, în vederea diminuării rezervei biologice) și măsuri chimice, la avertizare. În general se avertizează 1-2 tratamente pentru generația I-a în perioada mai-iunie și 2-3 tratamente pentru generația a II-a aplicate în iulie-august.
Și în țara noastră se fac cercetări intense pentru folosirea unor procedee biologice în combaterea viermelui merelor, cum sunt:
- folosirea unor preparate biotice pe bază de Bacillus thuringiensis (Thuringin);
- folosirea unor viespi oofage (Trichogramma embryophagum);
- folosirea feromonilor sexuali pentru stabilirea momentelor optime în avertizarea tratamentelor fitosanitare și chiar și pentru combatere. |
|